Recuperarea limbajului

Recuperarea trebuie definită în termenii recâştigării autonomiei şi a readaptării psihosociale a persoanei.

Recuperarea afaziei, dincolo de măsurătorile psihometrice, se reflectă în comunicarea din viaţa de zi cu zi, în reintegrarea în viaţa socială şi în sentimentul de normalitate şi firesc pe care pacientul şi familia lui le recapătă.

Obiective generale al intervenţiei terapeutice în recuperarea limbajului:

  1. Reducerea deficitului
  2. Utilizarea eficienţă a structurilor rămase intacte
  3. Găsirea unei metode alternative/adaptative de comunicare

În prezent, terapia şi recuperarea pacientului afazic persupune îmbinarea mai multor metode complementare:

  1. Terapia farmacologică
  2. Reeducarea limbajului
  3. Terapia prin intonaţie melodică
  4. Stimularea transcraniană magnetică

Specialişti implicaţi în terapia şi recuperarea pacientului afazic:

  1. neurolog, neurochirurg
  2. logoped / psiholog – afaziolog 
  3. kinetoterapeut
  4. medic de familie, alţi medici (când există alte afecţiuni asociate)

Pentru o recuperare eficientă a limbajului este nevoie de buna colaborare a afaziologului cu restul specialiştilor şi stabilirea unui protocol terapeutic congruent, adaptat fiecărui pacient în parte.

În reeducarea limbajului sunt implicate mecanisme de compensare, restaurare, reorganizare care acţionează la mai multe niveluri de recuperare:

  1. neuronal
  2. cognitiv
  3. comportamental

Tehnici specifice de recuperare a limbajului:

  1. Tehnici de recuperare a alexiei şi agrafiei
  2. Tehnici de recuperare a tulburărilor de articulare
  3. Terapia agramatismului
  4. Terapia decodării auditive
  5. Terapia prin comunicare non-verbală
  6. Terapia prin creşterea competenţei emisferului drept
  7. Metode de susţinere a comunicării